Şedinţă AIPsA "Fantasmă şi iubire: povestea unei deconstrucţii", Bucureşti, 19 mai 2012

La 02:36

Dragi prieteni,

Asociaţia Interdisciplinară de Psihanaliză Aplicată vă invită să participaţi la următoarea şedinţă lunară ce va avea loc sâmbătă, 19 mai, între orele 15-19 la Librăria Cărtureşti de la Institutul Francez (Bd. Dacia nr. 77), când vom viziona şi vom interpreta filmul Reconstruction (r. Christoffer Boe, 2003). Psihologul Alexa Pleşcan va susţine lucrarea "Fantasmă şi iubire: povestea unei deconstrucţii" pentru admiterea sa ca membru AIPsA.



Regizorul Christoffer Boe povesteşte într-unul dintre interviurile acordate că naşterea filmului Reconstruction (2003) a plecat de la o fotografie pe care a văzut-o la un moment dat. Privind acea poză, înfăţişând o cameră în care se afla o femeie înconjurată de nişte rafturi goale de bibliotecă, Boe a simţit că doreşte să scrie o poveste despre un bărbat care, întorcându-se acasă, constată că apartamentul lui a dispărut. În acelaşi moment, declară regizorul danez, a ştiut că povestea în jurul căreia se va ţese filmul va fi una de dragoste. Am plecat de la această secvenţă pentru a-mi justifica, într-un fel, propria alegere: în momentul în care am terminat de văzut această producţie, am ştiut că despre ea voi vorbi la prima mea expunere în cadrul AIPsA.

Pentru că este vorba despre un început şi un sfârşit care se întâmplă aproape concomitent. Pentru că, între acest început şi acest sfârşit, timpul nu are o dinamică fluidă, în curgere, ci, mai degrabă, timpul este o verigă, o buclă, o cârjă subordonată acţiunii şi personajelor. Timpul, la fel ca în filmografia lui David Lynch, rămâne suspendat într-un soi de spaţiu străin logicii conştiinţei, de aceea el este perceput ca fiind absurd. La fel de absurd poate părea şi puzzle-ul halucinant întocmit de Boe în care acţiunea nu se desfăşoară într-o curgere firească, logică, a lucrurilor, ci bucăţi de timp şi bucăţi de acţiune sunt decupate pentru ca apoi fiind alăturate, puse cap la cap, să formeze un întreg care, la rândul lui, poate fi perceput drept absurd. Într-adevăr, pentru a găsi logica a ceva ce pare ilogic, e nevoie de o reconstrucţie, aşa cum bine sugerează titlul filmului. Pentru a ajunge însă la o reconstrucţie coerentă, e nevoie, mai întâi, de o deconstrucţie riguroasă. Un astfel de demers derridean propun şi eu, travaliu care, susţinut de imaginea vizuală şi narativul fragmentat pe care Boe le avansează în filmul în discuţie, va reconstrui şi reconstitui drumul misterios al dorinţei. În această călătorie spre o Romă mitică (vom afla în cadrul întâlnirii de ce "Roma" şi de ce "mitică"), vom întâlni ingredientele cele mai potrivite, cred, pentru o experienţă cel puţin interesantă. Ingrediente care sunt servite de însuşi naratorul filmului într-una dintre primele secvenţe:
Puţină magie, puţin fum. Ceva plutind. Dar nu merge fără ajutorul necesar. Un râset, un bărbat… o femeie frumoasă şi iubire.
Alexa Pleşcan


Intrarea e liberă.

Pentru detalii despre AIPsA şi intrunirile noastre lunare ne puteţi scrie pe adresa e_psihanaliza@yahoo.com!

Vă aşteptăm cu drag!

www.centralapsi.ro
  

Revista de psihoterapie

Supervizări

Cărţi şi periodice